Cuvintele noastre

Esti acolo. Te simt, chiar daca fizic esti departe. As vrea sa-ti vorbesc, dar creierul meu este neputincios. Ma trezesc adesea in situatia de a nu gasi in cuvinte un sprijin, de a nu le gasi adecvate pentru un context sau altul, mai ales cand sunt trista sau suparata ca acum. M-as folosi de gesturi ca sa te fac sa intelegi ce simt, dar ce insemnatate au gesturile cand tu esti departe si nu le poti vedea? La fel si privirile. Sa le imortalizez intr-o fotografie? Si-ar pierde continutul. Ar ramane doar niste lucruri reci si de neinteles. S-ar pierde de context si de mine.

Esti acolo. Poate ca si tu te gandesti la mine. La tine functioneaza cuvintele? Le poti folosi chiar si cand te simti depasit de situatie? Daca da, esti un norocos. Unul dintre cei invidiati de noi cei care ne impiedicam in cuvinte si de cuvinte.

Esti acolo. Cuvintele noastre undeva la mijloc, ranind sau iubind, aducand fericire sau tristete, ca niste bizare pasari ce poposesc, rand pe rand, pe taramul meu, apoi pe al tau si iar pe al meu. Uneori sunt pasari de prada, alteori sunt niste vrabiute, porumbei sau randunele. Astazi as vrea sa fie privighetori... sa te inveseleasca...

Esti acolo.... As vrea sa fii aici...dar esti acolo. Si e de ajuns!